Ziua 3

Azi dimineaţă ne-am trezit mai târziu (cam prea târziu) şi am fugit la masă. Noi experimente… Câte ceva se putea mânca. Am plecat spre o localitate mica, pe care cu greu o putem gāsi pe hartā.

Orez în dreapta, orez în stânga, pădurice, trei case necăjite şi mulţi, mulţi chinezuţi amabili, dragii de ei. S-au pregătit cu mare generozitate, au umplut o masă cu mancāruri specifice, unele putin cam prea specifice pentru europenii de noi. O supă pe care Toni a încercat să o înghită, dar eforturile eroice au sfârşit cu concluzia clară că are un gust necunoscut si de neidentificat. Mai era un fel de mâncare cu aspect de maioneză, dar nu prea îmbietoare. Şi mere prăjite cu soia fiartă, clătituţe mici, mici şi cu gust neutru. Ce ne-a plăcut au fost nişte colţunaşi umpluţi cu ceva destul de bun. Cred că pentru ei, bieţii, a fost un efort mare să facă toate mâncărurile alea pe care noi nu le-am onorat pe māsura efortului gazdelor.. Altă cultură! Vorba unei italience: supa e bună pentru infuzie, că doar la asta s-a limitat contactul nostru cu ea…

Concertul s-a tinut intr-o sala nu foarte mare, un fel de cāmin cultural. După concert,care a plăcut atât de mult publicului, încât a aplaudat… la începutul, în timpul şi la sfârşitul concertului, am mers la hotel la masă. Dragii de ei cât s-au mai deranjat să ne simţim bine!! Au cântat pentru noi, ni l-au prezentat pe responsabilul cultural al regiunii, au venit reprezentantii televiziunii şi ai radioului.

A fost o seara reusitā, în care gazdele s-au dat peste cap sā ne facā sā ne simtim bine.