Cele trei grații

Era o zi calduță de primavară.Omul venise să repare burlanele casei de vară. Și,ca omul,ca să nu vină el cu mâna goală ,o umple cu doi cațeluși negri ,pe care ni-i oferă cu generozitate. Nu suntem rasiști : African-American dogs. Maidanezi:nu suntem intoleranți. Erau scumpicei și păreau fericiți in curtea noastră cea mare. Ii  botezăm într-un fel,uităm cum  le spusesem. Bieții de ei ,cred că deja se gândeau cu milă la noi care îi strigam diferit de cîte ori veneam.Vorba câinelui lui Pavlov”aștia de câte ori ne văd…ne strigă altfel!”. In fine,vecinul de casă are ideea de a renunța la unul din ei.Drept pentru care ne rămane cațelușa (printr-o eroare de identificare…). O numim “Fetița”. Si se mulțumește cu numele acesta generic. Drept răsplată ,în toamnă ne bucură cu șase cațeluși mititei ,adăpostiți in curtea vecină. Așa incât și noi și familia de după gard ne simțim responsabili de soarta lor. Eh,cine mergea  în ziua aceea de octombrie la școala cu o cutie de cațeluși frumușei ,cadorisind copiii dornici sa îi infieze? Ghiciți din trei incercări…Dar ne-au ramas două “fetițe “ noi –nouțe. Pe care le botezăm partinitor “Deșteapta” și ,respectiv, “Frumoasa”. Când ajungem la casă  cu mâncare, le strigăm “Fetițeleee!”Si dup! dup ! ca niste “farmazoane”, vin alergind  să fie hranite. Veterinarul  se  uimește “De ce le cheama asa??”  “Pai,zice Toni luat pe nepregătite de intrebare”Cea care e frumoasa nu e deșteapta,si cea  deșteaptă nu e  frumoasă!” Si așa se si dovedește: Deșteapta,ciufulită ca o vulpiță,numai nu vorbește ,cu privirea ei isteață.

Deșteapta

Frumoasa ,în schimb,pare a pricepe mai greu “task-urile” de cațel de curte.

Frumoasa  si Fetița.

“Titularele” la umbră

Și când s-a facut frig tare am decis sa le luam hainuțe sa  nu le fie prea rece. A mers Toni si a luat niște pulovărașe cu mînecuțe . Erau fosforescente de-a dreptul. Nuș ce idée au cei de la Praktiker despre hăinuțe de căței,da ale noastre erau de un albastru țipator cu un portocaliu taare intens.Zicei că-s pentru căței de la “Drumuri și poduri”! Dar să vezi acu incercare de tip Fat –Frumos si  padurea  deasă! “Cum sa îmbraci maidanezii in hăinuțe din primele o sută de mișcări” -Manualul începătorului fără speranță . Cu paznicul drept ajutor,misiunea a fost una de-a dreptul imposibilă.Prinde Fetița,ține-o locului,convinge-o să  accepte hăinuța,bagă capul și labuțele pe mâneci.Un vis urât…ziceai că cine știe ce chestie i se intâmplă.S-a agitat de toți banii! Mission accomplished, în sfârșit. Acu prinde  Frumoasa ,si înfige-o in hainuță,după lupte seculare.Numai  Deșteapta,parcă ințelegind acțiunea, a venit bucuroasă si a fost îmbrăcata în doi timpi și trei mișcări. Dar sa te ții râs când s-au vazut îmbrăcate și au început să se latre una pe alta, căci nu se mai recunoșteau! Cine a mai vazut trei maidanezi  in hainuțe strident colorate alergând prin vale la Luncani?? Evident că a doua zi Fetița si Frumoasa deja agațaseră hainuțele prin garduri .Numa’ Deșteapta,draga de ea ,a purtat cu constiinciozitate hainuța  cât a durat frigul.Că doar de aceea e ea Deșteapta curții!

Published in: on February 21, 2010 at 6:55 pm  Leave a Comment  

Forta Destinului pe scena si in metrou…

Acum un an filarmonica din Bacău a organizat un minunat concert cu Barbierul din Sevilla, dirijat de prietenul nostru K.C. A fost un succes si toată lumea era bucuroasa.In euforia generală K ne spune că ne invită la deschiderea stagiunii la Viena.Pe toti patru.Wow,ce drăguț din partea lui sa fie atit de amabil! Dealtfel ne știm de o viață si a avut foarte mult sprijin de la cei de aici in a-si pregăti cariera de dirijor si de a se perfectiona .

In vara noastră plină de experiențe turistice,odata  numa’ ce mi se arată ca ar trebui sa stim exact cum va fi cu deschiderea stagiunii si ne gândim sa trimitem un mail sa aflăm detalii.Scriem chiar din Odense,unde ne încântasem sufletele cu frumusetea de basm a orașului si cu minunatul muzeu al lui Andersen. O vreme nu primim nici un raspuns.Cind el vine e sec si neamabil:ii pare rau dar nu ne mai poate invita ,că o fi si o pați.Prea ar fi fost frumos sa mearga totul “neted”.Dar suntem hotariti:vom merge la Viena.Dar nu pe 8 când se deschidea stagiunea ,ci pe 9. Vom vedea Forta Destinului de Verdi.Dirijată de  altcineva decit K.Uite așa! Cumparam bilete pe net.Evident e târziu si găsim niste necăjeli in rinduri obscure.Adică vom auzi, dar nu vom vedea mare lucru.Eh,bun și așa rău! Și pornim noi pe drumul nostru,cu prietena noastră Sanda ca a patra persoană.Rezervăm un apartament foarte fain,ne instalam și pornim în recunoaștere.

Un grup simpatic

A doua zi e concertul.Așa ca ne organizăm viata corespunzator:vizităm muzeul de artă ,mergem la Schonbrun si ne rezervăm muzeul Hundertwasser pentru a treia zi.

In ziua concertului ne gătim si ne pregătim , cu emoție si nerăbdare. Forța Destinului…Verdi…Opera din Viena..!Ce vis frumos!

In fața operei .Cu  Mada ,elegantă ca o prințesă,(iar eu cu o geanta uriașă…)

Imbrăcați si parfumați pornim spre metroul care deja era prietenul nostru de o vreme.Nu că nu am fi reușit sa “radem” si o amendă  pe motiv că nu parcasem la centimentrul x din fața apartamentului.

In fata apartamentelor noastre, cu centimetrul x pentru” parcare reglementară”.

Aștia te ard de nu te vezi…Parca au acolo un ochi răuvoitor care abia asteaptă să calci greșit si HOP! sar pe tine cu amenda. Cum ziceam plecam incliftați ,luăm metroul si coborâm la Operă.In pasajul de acolo ne zăpăcim o tură ,nehotăriti dacă să iesim in dreapta sau in stânga.Alegem o direcție  si ne indreptăm spre iesire.Lume multa,forfoteală de oraș aglomerat.Deodată,cineva strigă “Pavel!” Ca să vezi ce cunoscuți suntem noi la Viena!! Nici că am pășit în pasajul metroului si lumea ne strigă.Mă gândesc ca poate ni se pare.Cineva il striga pe Toni pe numele lui de “artist”.Si asta in Viena…what are the odds? Vocea insistă:Pavel! Ne intoarcem…Incredibil! Din zecile de mii de oameni din Viena in acea frumoasă dupa amiaza de septembrie ,din sutele de trecători din pasajul metroului,cine ne putea striga pe noi decit K,amicul care ne invitase cu juma de an in urma.Vrea sa stie ce facem acolo”La opera”(ca in bancul cu quo vadis).”La opera??”Nu ii vine sa creadă.”Azi?!” Da, azi. Hmmm!!Uluirea il impiedică să găsească replica potrivită și incepe să ne spună că ieri chiar avusese patru invitații si ca sa vezi..ce intimplare…aham deci acum mergeți la operă…dar Pavel…cum rămâne cu concertul,mă ajuti, nu?  Ce ironie, să afle chiar el că alesesem să vedem Forta Destinului si nu concertul lui. Forta Destinului, indeed! Zâmbind, plecam spre operă. Si cât de mult a meritat acel spectacol conceput incredibil de modern,genial,cu un minimum de decor ,cu efecte laser speciale,cu o interpretare de zile mari.Superb! Plus frumusețea cladirii,atmosfera selectă și tehnica prin care poti citi versurile in limba pe care o alegi pe un mini-prompter in fața fiecarui scaun. Si ca Destinul sa functioneze până la capăt,oamenii care aveau bilete in locurile din fața(eram la balcon),au decis să nu vină .Așa încât totul a fost perfect:aveam locurile cele mai bune!

Citim prezentarea pe care o daduse amicul nostru spre a fi publicată în program:Romania nu figura nicăieri în lista lui de concerte sau de locuri unde a studiat.Orice altă țara era acolo.Nu dadea bine să pomenească de zecile de concerte din tara noastră…! Sec!

***********************************************************************************************************

Si ,vorbind de muzică…Andrei, venit acasă de ziua mamei lui, ne povestește cu umorul lui incredibil:era la bloc,așteptind sa vină liftul.Doua tipe tinere si gatite nevoie mare asteaptă si ele liftul”Fată,ce faci fată?”Bine fată ,ma mărit ,fată”.”Vai,fată,chiar asa?” “Da,fată”.”Mi-am luat si rochia,fată!” “Ei,chiar?!” “Da,fată ,e super!” “Ia zi”.”Pai e lunga așa si decoltată,e frumoasă,ma,da frumoasă…Si asta nu e tot, fată: are de sus pina jos numa’ cristale Ceaikovski!!!”

Published in: on February 2, 2010 at 3:06 pm  Comments (4)