Post Scriptum – Anglia…

Și cum ziceam , Mihail a ținut “prima  pagină” a călătoriei în Anglia.Cu isprăvile lui fie ne ținea in suspans fie ne sâcâia de ne dădeam pumni în cap cu program…In penultima zi,când eram relativ relaxați și  ne aștepta o duminica de shopping, Mihail primește un telefon. Asta după ce dimineața mai să dea peste el un camion ce se cățarase pe bordura atât de dragă lui Mihail al nostru!  Telefonul pare a fi unul serios: Mihail se schimbă la față și ne anunță dramatic cum că fratele lui mai mare avusese un accident cumplit de mașină.Doamne Dumnezeule! ne-am îngrozit cu toții! Părea un făcut : Mihail cântase toata dimineața “Doamne miluieste” de era s-o și  încaseze. Plus ca tot vorbea induioșător de banii pe care ii pusese deoparte da ii dea fratelui pentru apropiata nunta. Mai sa fie! Ce  situatie dramatica! Din cand in cand vorbea la telefon si i se spunea ca fratele e in coma. Totusi mai speram.La urma urmei ,in zilele noastre astia pot sa faca pana si Statuia Libertatii sa nasca,dara-mi-te sa rezolve un ranit in accident…Poate nu era totusi asa de grav…Ziua noastra a continuat cu vesti intermintente: e in coma…si-a revenit!  Iar e inconstient! Vai de noi! Copiii mici,mai fanatici, se tot rugau de zor la un Dumnezeu al soferilor , doar doar se intampla o minune. Plecam (Toni si cu mine) sa intalnim un violonist roman stabilit in Londra. Seara tarziu cind ne intoarcem la hotel, jale mare! Mihail a primit telefon ca fratele lui murise! Ih, doamne ce ghinion! Ce situatie delicata! Dis de dimineata, Mihail era pe coridor, mic si trist, imbracat in negru…Toti copiii mici plansi si amariti. Cumparaturile i-au mai inseninat, dar umbra nenorocirii plana asupra tuturor. Ma  si gandeam cum voi da ochii  cu biata lui mama… In fine, cand am ajuns pe aeroport inapoi acasa, Mihail era asteptat de mama si tatal lui.Nu i-am mai zis nimic de ispravile copilului. Ea era oarecum senina. Eh, oamenii trebuie sa continue sa traiasca pentru cei ramasi in viata, imi zic eu. Si asa s-a incheiat episodul Mihail,copilul minune si excursia in Anglia. Trist, dar viata merge inainte.

Acum o saptamina primesc vizita surorii mai mari a lui Mihail. Vorbim  ce vorbim si povesteste ea despre jobul ei si planurile ei de viitor. La un moment dat veni vorba despre excursia noastra si ce mult a insemnat ea pentru fratele mai mic. S-a maturizat, imi zice ea. “Imi pare rau ca saracul a trecut prin asa o intamplare trista,” zic eu. “Intamplare?” “Pai da, cu moartea fratelui vostru”.”Care frate??” “Pai fratele mai mare, cel cu accidentul”. “Accident??” “Nu a avut el un accident inainte de nunta, cand era Mihail in excursie?” ” NUU… ” zice sora lui uitindu-se mirata la mine. “Adica e… bine?!” “Dap. S-a insurat”,zice.”Adica e bine ,  sanatos, s-a insurat si nu a avut nici un accident??” Nu imi venea sa imi cred urechilor! “Dar …Mihail…zicea…” Hmmm “Deci e bine sanatos, zici?” “Da…evident!”

Deci Mihail ne fraierise pe toti  ! Cind tatal sau a incercat sa afle de ce, a mormait ceva de genul  “Astia tot se luau de mine” si am inteles atunci ca ceea ce ii lipsea lui era … atentia!

Published in: on April 26, 2010 at 2:31 pm  Comments (1)