Bruxelles- 2012

Miercuri,7 noiembrie 2012

Dimineata e dura, dar se poate si mai rau. Perfect timing: Corina ajunge exact cand ieseam din casa si plecam spre stadion. Sunt multi oameni care merg si asteptam cateva minute pana vine autocarul. Ni se dau informatii despre vizita, Parlament si Bruxelles in general.
Nu toti asculta si pe fundalul informatiilor niste doamne gospodine isi povestesc ultimele evenimente din viata palpitanta pe care o duc… Se pare ca vom merge sa vizitam si obiectivele turistice cu grupul, ceea ce ar fi chiar fain.
Un domn corpolent vorbeste la telefon. E o conversatie privata din care aflam cu totii unde trebuie sa mearga dom’ vice sa ia o cheie si sa aiba grija sa basculeze marfa cum trabuie! Toata lumea pufneste in ras. Cineva intreaba: Si adresa??
Ajungem la aeroport si ne foim prin shopurile lor, ne incantam cu parfumuri diverse pana cand ne plictisim si ne potopim pe scaune in asteptarea avionului.

Zborul ne aduce lin la Bruxelles si de aici autocarul ne preia spre Hotel Sheraton la km zero al orasului.Cazarea se desfasoara rapid si iata-ne la etajul opt al hotelului intr-o camera  mare cu paturi  imense si perne pufoase si fosnitoare. Avem si birou, ca adevaratii oameni de afaceri! Ne lasam bagajele si coboram in holul cu internet. Se aduna mai multi si plecam pe jos spre centrul istoric,mai o poza,mai o poanta,intr-o veselie generala. Cand sa facem niste poze constatam ca, in mod paranormal de la mana mea tot aparea o lumina desi nu aveam nici un inel si nimic ce putea sa o justifice.Mai sa fie! Asta e! Poza apare strafulgerata dar asta e sarmul ei!Dupa ce am mers destul am ajuns in centrul vechi plin de cladiri superbe dantelate cu statui aurite pe acoperisuri. Piata e plina de lume, unii care se plimbau,altii pe terasele restaurantelor cochete de pe margine.Facem si noi poze,pana cand Delia face niste setari dubioase la aparatul meu de ies pozele de parca ar fi in flacari, ca plantatia din Pe aripile vantului. Cu greu reusesc sa le readuc la culori mai normale,orbecaind prin setari si butonand aleatoriu.Pe stradute intortocheate cu magazine mititele de ciocolata si dantele ajungem la Manikin pis, baietelul despre care legenda spune ca a salvat orasul facand pipi pe fitilul unei bombe.Asa a devenit simbolul orasului si mereu e imbracat cu hainute diverse,fie costume nationale ale tarilor care isi sarbatoresc ziua nationala fie haine ale sfintilor ale caror zile sunt in datele respective. In seara asta,desi e rece si burniteaza bietul baietel e in fundul gol. Probabil nu e nici o zi importanta si l-au lasat dezbracat. Pe un perete lateral se vede interiorul unei ciocolaterii unde lichidul fierbinte si aromat e amestecat ca intr-o incantatie, cu miscari usoare, cu pricepere si apoi e turnat in forme.

Fetele escopera un loc unde capsunile sunt acoperite cu ciocolata calda si se vand celor care nu se tem sa se ingrase. As fi renuntat si eu la temeri dar m-am prins prea tarziu de ce se intampla.Ma temeam sa nu ne pierdem de grup. Eram toate cu cate o foame in gat de nu ne puteam hotara la care restaurant sa ne oprim. Trecem in revista vreo sase care ni se parusera mai faine. Revemin in zona cu ruine si unde pe perete e o Madona aurie, copie a uneia celebre.

Ne hotaram cu greu unde sa intram: unul din restaurante arata bine dar ne gandim ca e cam fancy cu candelabre de cristal si poate nu e pe masura preturilor. Optam pentru un restaurant mititel aparent cu specific italian. Nu am facut cea mai strasnica alegere,dar macar ne-am distrat bine, fiecare a mancat din mancarea fiecaruia si a baut alta bere decat cea comandata ca ni s-a parut ca a celeilalte e mai buna. Ne-am pozat si am asistat la hacuirea sistematica a puiului din farfurie de catre Delia care era singura fericita cu ce comandase. farfuria ei era un adevarat camp de batalie, cu donatii din partea tuturor si cu sosul daruit cu generozitate de Irina care a declarat din prima ca nu-i  place si nu-l vrea. A fost amuzant si intr-un final ne-am extras de acolo si am pornit spre hotel, cu opriri prin niscaiva magazinase tinute de indieni sau pachistanezi. Parca sunt aceiasi  in toate tarile care par a a lerga cu magazinele in spate sa na intampine oriunde ma duc pe harta lumii. Au aceleasi fete si acelasi stil! si cam aceeasi marfa, doar cu etichete in alte limbi. Ne decidem sa luam in camera si niste beri mici de-ale belgienilor sa ne edificam mai bine in aceasta  privinta.Aprofundarea e importanta!

O oprire de verificare a netului in hol si la culcare.

Joi,8 noiembrie,2012

La masa la 9 fara un sfert.O masa cu tot ce vrei, ca in China sau Vietnam(ca sunt de referinta acum:)).Adica de la fructe de tot felul si sucuri pana la mancaruri calde.Fain!

Dar ce sa vezi,ne mandream noi ca suntem in timp si cand colo ne luam si un perdaf ca nu am fost in hol la fara un sfert…Cine a auzit cuvantele “fara un sfert”? Nu noi,evident. Se pleaca la Anvers sau Antwerp,cum se cheama orasul in flamanda. Ghidul ne spune cate ceva despre istoria locurilor,despre canalul artificial care a facut orasul un port accesibil,despre legenda flacaului care a infruntat dragonul si i-a taiat mana,marturie fiind statuia din piata centrala. Ce fain sa stai intr-un oras cu cladiri atat de minunate si cu statui aurite pe ele, exact ca in Bruxelles.Un pattern arhitectural:piata cu cladiri dantelate  ca niste case de papusi,cu caterala baroca in laterala si,de jur imprejurul pietii restaurante cu terase si magazine cu suveniruri. Superb orasel!

Catedrala e primul obiectiv.Trebuie sa ne miscam eficient sa vedem muzeul de arta Maas su casa lui Rubens.Catedrala Notre dame este cea mai mare cadedrala gotica din belgia.A durat doua sute de ani sa fie construita.Turnul are 123 m.In interior se afla doua din cele mai faimoase tripticuri ale lui Rubens:Inaltarea pe cruce si Coborarea de pe cruce.Vitraliile sunt si ele minutios pictate cu scene biblice,cu personaje inspirate de chipuri de oameni reali care au servit drept modele.Bancile corului si amvonul sunt sculptate in esente de lemn tare.Diana se uita cu atentie la lemnul maroniu si inghite in sec: parca e de ciocolata! A devenit leit-motivul calatoriei noastre:ciocolata sub orice forma,de la animalute la obiecte,toate vitrinele te ademenesc cu inimaginabile forme si culori de bomboane, prajituri si fructe trase in ciocolata. asa in cat pana si amvonul pare a se fi incadrat in tema locului. aprindem lumanari si pastram un moment de reculegere in capela catedralei.

Cand iesim Corina merge sa intrebe unde se afla muzeul de arta si decidem sa mergem la centrul modern Mas caci ni se spune ca muzeul regal e in renovare. Cum nimic nu e prea departe aici(cu conditia sa nu ai pantofii mei maro) ajungem la cladirea maronie pe patru etaje si cu geamuri mari de sticla onulata.

Block party ... the Museum aan de Stroom features a striking design and a Michelin-starred restaurant.

From the air, the Museum aan de Stroom in Antwerp looks like a stack of red Lego bricks. Large, expensive Lego bricks, dropped by some tired giant child and stuck together with what could conceivably be great swathes of sticky tape.The city’s newest museum, designed by Dutch architects Willem Jan Neutelings and Michiel Riedijk, opened in May and looks more solid but no less fanciful from the ground.The sticky tape is, in fact, wide panels of undulating glass separating 10 giant stone containers, stacked one on top of the other and clad in violent red Indian sandstone.

Decisesem sa vedem doar etajul doi si trei.E interesant cum arta moderna e alternata cu cea clasica.Unele opere moderne frizeaza grotescul ori sunt ciudate,ca cele doua statui acoperite cu o patura.Dar e interesant sa vezi alaturarea de suprarealism si bizantin.

Koen Van den Broek, Madonna, 2011 Koen van den Broek-Madonna-2011

Cateva nume din colectia de capodopere clasice: Adriaen Brouwer – Adriaen Collaert – Jacob Jordaens – Jan Fabre – Jan Brueghel the ElderJan van Eyck – Jean Fouquet – Joachim Patinir – Koen van den Broek – Luc Tuymans – Marlene Dumas – Paulus Pontius – Peter Paul Rubens – Raoul De Keyser – Rogier van der Weyden – Simone Martini.

Dupa vizita in galerii mergem la ultimul etaj sa facem poze cu imaginea portului.Se vede minunat de sus!

Ne reunim la casele de bilete si decidem ca vom merge impreuna pana in centru si de acolo eu voi merge la Rubens si fetele la “muzeele” H&M si altele asemanatoare.Ma felicit pentru decizie.Casa e absolut impresionanta ca arhitectura si in privinta colectiilor.

Vizita la muzeu a fost un adevarat regal! Stiusem practic destul de putin despre Rubens si numai despre el ca pictor.Cand de fapt el a fost un om de cultura si un dilplomat foarte apreciat la curtea regelui.Casa lui e nu numai un muzeu al operelor sale ci o colectie de obiecte de arta,documents si tablouri ale unor pictori contemporani( van Dyck,Brueghel cel Batran,etc.)Insasi cladirea este o opera de arta,cu  un portal superb si cu o gradina interioara care vara e plina de flori minunate.

via wikipedia: Peter Paul Rubens (Dutch pronunciation: [ˈrybə(n)s]; 28 June 1577 – 30 May 1640), was a Flemish Baroque painter, and a proponent of an extravagant Baroque style that emphasised movement, colour, and sensuality. He is well known for his Counter-Reformation altarpieces, portraits, landscapes, and history paintings of mythological and allegorical subjects.
In addition to running a large studio in Antwerp that produced paintings popular with nobility and art collectors throughout Europe, Rubens was a classically educated humanist scholar, art collector, and diplomat who was knighted by both Philip IV, King of Spain, and Charles I, King of England.– 30 May 1640), was a Flemish Baroque painter, and a proponent of an extravagant Baroque style that emphasised movement, colour, and sensuality. He is well known for his Counter-Reformation altarpieces, portraits, landscapes, and history paintings of mythological and allegorical subjects.

In addition to running a large studio in Antwerp that produced paintings popular with nobility and art collectors throughout Europe, Rubens was a classically educated humanist scholar, art collector, and diplomat who was knighted by both Philip IV, King of Spain, and Charles I, King of England.
Am admirat interioarele bogat decorate,camerele pe doua nivele si nenumaratele obiecte si tablouri adunate de-a lungul vremii de un colectionar cunoscator al artelor.
Am iesit din muzeu cu sentimentul ca nu am luat in suflet destul din frumusetea acestui loc…Din magazinul de suveniruri am mai luat un magnet am incercat sa recompun drumul spre piata orasului. Am intrebat doua batranele care au parut speriate ca sunt abordate si nu au parut sa inteleaga ce vreau…inca un domn a avut aceeasi reactie. Parca rautaciosi si neamabili. Ori poate ca nu stiu franceza ori engleza? Pana  la urma o doamna mi-a aratat cum sa ajung si nici nu era prea departe. Doar ca pavajul e demential…iti intra tocurile printre pietre si iti urasti viata de tot! Iar pantofii mei mari s-au descalificat total dupa aceasta calatorie. Nu mai intra in categoria confortabili ci detestabili!
Mi-am dat seama subit ca trebuie sa fac aici cumparaturile si am decis rapid ce sa iau Elizei care ramasese acasa si careia imi propusesem sa ii fac un dar compensatoriu. Fetele au aparut  si ele la timp si ne-am adunat cu parte din grup sa mergem pe chei pana la autocar.Am facut niste poze faine pe malul marii si am urcat tocmai cand se credea ca intarziem. Dar am avut cum demonstra ca fusesem chiar foarte punctuale desi una din doamnele autoritare foarte din organizare a facut un nejustificat perdaf fetelor. In final am lamurit lucrurile si am primit chiar si scuze.
Reintorsi la Bruxelles am avut timp doar sa ne pregatim pentru dineul serii si sa coboram in hol. Se merge pe jos. Nu e departe dar nici aproape, vorba basmului. Ne pozam, ne amuzam.  Ajungem in final si reusim sa ne asezam impreuna desi initial parea imposibil. Toata seara am auzit discutii despre oameni si fapte total necunoscute noua,despre activitati si activisti. Evident avem senzatia de “alt film”, dar mancarea e foarte buna si ne concentram pe ea, bem cate un pahar de vin rosu si ne creem lumea noastra. Revenim la hotel .

Mai stau o vreme in hol sa verific mailul si apoi un dus si somn de voie. Fetele au hotarat sa petreaca intr-un fel sau altul,asa ca ne vedem dimineata.

Vineri, 9 noiembrie 2012
Avem o dimineata la dispozitie si hotaram sa mergem la Mica Europa, la catedrala St Michael si in piata centrala.Trebuie sa ne miscam rapid. Corina si cu mine pornim cu harta in mana (adica Corina) si ne descurcam destul de bine. Mai intrebam din cand in cand si ajungem la metrou. Un tip ne aude vorbind romaneste si ne ajuta sa luam metroul care trebuie. E chiar foarte amabil. Un om simplu,printr-o coincidenta de pe undeva din Neamt, nu departe de noi,pe harta tarii. Pare tare bucuros  sa dea o mana de ajutor. Probabil ii este dor de casa cumva… Mergem multe starii si intr-un sfarsit ne oprim la capatul metroului la Mica Europa. Apare si soarele pe care nu il prea vazusem zilele astea si, deodata totul pare mai frumos. Sunt carusele, restaurante si tot felul de magazinase pana sa ajungem la miniaturile celor mai importante cladiri din tarile Uniunii Europene. Anglia, Franta, Italia, tarile nordice si Spania sunt bine reprezentate. Imi plac vaporasele pe Tamisa si in Venetia. Turnul Londrei si Parlamentul chiar sunt reusite. La Romania gasim Palatul Brancovenesc si o neconvingatoare macheta a Coziei. Dezamagitor…
La fiecare tara punem sa cante imnul si mai facem cate o poza. Intalnim toate natiile Europei, mai ales tineri care se amuza de micile detalii care dau viata locului. Dar deja e tarziu si trebuie sa luam metroul in sens invers. Nu inainte de a face o poza Atomului urias care vegheaza parcul de distractii.
Imi urasc pantofii si nu am sentimente mai bune fata de geanta.
Ajunse in oras, decidem, Corina si cu mine sa oprim la catedrala. O constructie impresionanta cu arhitectura gotica.
From Wikipedia, the free encyclopedia
St. Michael and Gudula Cathedral
The St. Michael and St. Gudula Cathedral is a Roman Catholic church at the Treurenberg Hill in Brussels, Belgium. In French, it is called Cathédrale Saints-Michel-et-Gudule and in Dutch Sint-Michiels- en Sint-Goedelekathedraal, usually shortened to “Sint-Goedele”.
In 1047, Lambert II, Count of Leuven founded a chapter in this church and organized the transportation of the relics of Saint Gudula, housed before then in Saint Gaugericus Church on Saint-Géry Island. The patron saints of the church, archangel St. Michael and the martyr St. Gudula, are also the patron saints of the city of Brussels.
In the thirteenth century, the cathedral was renovated in the Gothic style. The choir was constructed between 1226 and 1276. The façade was completed in the mid-fifteenth century.
It is an archiepiscopal cathedral of the Archbishop of Mechlin-Brussels, the Primate of Belgium, currently Archbishop André-Mutien Léonard. It is located in the national capital and therefore often used for Catholic ceremonies of national interest, such as royal marriages and state funerals.
The south tower contains a 49-bell carillon by the Royal Eijsbouts bell foundry on which Sunday concerts are often given. The dimensions of the building are: overall length 114 metres (374 ft), implemented[clarification needed] length 109 metres (358 ft), exterior width at the choir 57 metres (187 ft), interior width 54 metres (177 ft), height of towers 64 metres (210 ft).
Imi iau un bilet sa vizitez si muzeul cu obiecte de cult si tablouri superbe pe teme religioase.Nu sunt insa nume cunoscute pentru mine,asa ca ma bucur de frumusetea lor si imi accept ignoranta.
Pe treptele catedralei,ce sa vezi? O tiganca de-a noastra,incercand sa faca conversatie si sa ne impresioneze.Insa deja am decis ca ne impresionam doar de arhitectura locului,nu si de nechematii si nedoritii co-nationali.
Ca sa nu mai vorbim ca trebuia sa bagam viteza sa ajungem in centru si inapoi la hotel in timp util.Corina gaseste drumul usor si intram in magazinele de ciocolata .Luam niste capsuni in ciocolata fierbinte. Initial am vrut sa rezist tentatiei.Pe urma m-a razbit pofta de ciocolata si regretul ca nu am luat mai multe capsuni,dar era cam tarziu.Am compensat luand castane fierbinti de la o toneta in drum si am ajuns la hotel cam la tanc.Lasasem cu totii bagajele intr-o camera de depozitare si le-am recuperat urgent .Am mai stat pe canapele in hol sa ne tragem sufletul pana venea autocarul si sa mai socializam cu oamenii din grup.Toata lumea era obosita franta dupa maratonul ultimei zile.Constat ca nu am cumparat aproape nimic cu exceptia catorva ciocolati si a unui magnet.Record de necumparaturi.Dar parca nici nu am avut nici o chemare sa imi iau ceva special.
Soseste autocarul  si ne duce la aeroport la avionul nostru care ne zghihuie bine pana sa ajunga iar pe pamant.Ne cam panicam,adevarul e.Dar asta nu maimpiedica sa aud discutiile unui membru al grupului,un domn uscativ si imbracat ca un invatator de tara,cu hainele scrobite si demodate,si care povestea tare,sa il auda lumea,despre fiul sau sef de promotie.Asta nu ar fi mic,dar am identificat promotia.Eru cei care acum au sarbatorit douazeci de ani.Si brusc mi-am dat seama ca domnul cel scrobit isi facuse o realitate a lui in care fiul sau invinsese,precum Fat-frumos,toti capcaunii imaginari si dovedise tuturor ca era cel mai bun! Atata doar ca sefa de promotie  fusese o fata,cea care a organizat dealtfel si intalnirea promotiei ei…Vorba Corinei: o fi fost si el seful clasei,nicidecum al promotiei.Da ce mi-i clasa,ce mi-i promotia?? Doar un cuvant le face diferite.Ne impiedicam noi de un cuvant,tovarasi?!
Avionul se hotarasete sa nu pice si ajungem pe pamant stramosesc,in autocar neaos si pe drum spre casa.
Se facuse deja de ora patru dimineata cand am oprit in locul din care plecasem cu doar trei zile in urma.
Back home!
Advertisements
Published in: on November 7, 2012 at 2:12 pm  Leave a Comment