Palma de Mallorca, 2016/2017

O scurtă călătorie ne-a „teleportat” în zori de zi în calda și minunata Palma de Mallorca. Încă nu pot procesa noutatea: afară nu mai e viscol, în magazine nu mai sunt prețuri astrale, viața e mai caldă și mai ieftină! În cele 20 de minute de zbor stewardesele s-au mișcat ca prâsneii, ne-au instruit în caz de avarie, ne-au văndut tot felul de chestii, de la mâncare la parfumuri (mă rog, celor destul de disperați să vrea să le cumpere) și cât ai clipi din ochi iată-ne ajunși din nou pe pământ. Ce zbor bun! Ajungi înainte să pleci, zău așa!
Un taxi ne duce la apartamentul închiriat în centrul orașului. Trebuie să așteptăm să ne cazăm și curând putem intra. E spațios, confortabil și ieftin. Are toate calitățile dezirabile pentru o vacanță liniștită în familie. Drept pentru care ne instalăm și plecăm în explorare. E soare și plăcut. Căutăm o cafenea și ne oferim un cafe latte și acces la internet. Singurul minus al apartamentului nostru: nu avem internet…
Fiecare zi se desfășoară după un ritual deja stabilit. Ne trezim când deschidem ochii, mâncăm un mic dejun pregătit de primii care se trezesc, mergem la barul italienesc de aproape de casă, unde au cea mai bună cafea și o atmosferă prietenoasă. Stăm acolo până ne bem liniștiți cafelele și apoi pornim agale spre oraș. Într-o zi mergem în port și la catedrala La Seu, în alta explorăm străzile mici și înguste, pline de lume și magazine. Într-o altă zi ne dedicăm artei și intrăm la Caixa Forum unde facem cunoștință cu Hermen Anglada-Camarasa, pictor catalan, pasionat al sărbătorilor populare din Valencia și al magiei dansurilor țigănești. Culorile tablourilor sale îmi amintesc de Gaugain și de perioada sa tahitiană.
La ultimul etaj am aflat de existența unui faimos scriitor și jurnalist catalan, Balthasar Porcel, a cărui operă era ilustrată în muzeu prin fotografii, picturi și desene animate. Partea cea mai interesantă a fost expoziția dedicată dinastiei Ming, cu detalii istorice și mărturii artistice ale diferitelor momente din existența împăraților, înțelepților și oamenilor politici ai dinastiei care a durat circa 200 de ani. Linia timpului era realizată în așa fel încăt să putem compara evenimentele pe plan mondial contemporane cu cele ale Chinei din aceeași perioadă. Am aflat despre Matteo Ricci, preotul italian jesuit care s-a încumetat să ajungă în China, mânat de chemarea sa de misionar catolic, și care a întocmit o hartă a lumii în 1602, folosindu-se de cunoștințele combinate ale vestului european și ale Asiei. Datorită faptului că a fost, se pare, primul european care a învățat chineza, el avut acces în Orașul interzis și s-a bucurat de mare respect din partea întelepților chinezi pe care i-a întâlnit în timpul șederii sale in Orientul îndepartat, unde de altfel a și murit. Atât de mare era respectul de care s-a bucurat încât a avut poziția de sfătuitor la curtea împăratului Wanli și a fost înmormântat în mod excepțional în Beijing, deși în mod tradițional străinii erau înmormântați în Macau. Tot el a fondat prima biserică catolică în Beijing, la începutul secolului al XVII-lea.
În muzeul Juan March, în care ne-am găsit printr-o întâmplare fericită, am găsit o selecție reprezentativă a multor pictori moderni spanioli și catalani, printre care Miró și Antoni Tapies. Mi-a plăcut mult Josep Guinovart (Chipuri într-o casă), Eusebio Sempere cu o variantă splendidă, abstractă, a celor patru anotimpuri și o interpretare modernă, ironică, a tabloului lui Velasquez, Las Meniñas, semnat de doi pictori in colaborare, care -credem noi- s-au și „strecurat” în propriul tablou.
Și așa s-au depănat zilele noastre cu soare, cu plimbări lungi și descoperiri inedite de artă și arhitectură. În fiecare zi am mâncat la un alt restaurant, pentru totală diversitate: o zi la un chinezesc, a doua la un restaurant foarte popular în zonă, aproape de biserica Santa Eulalia, și de aceea foarte plin la ora prânzului, a treia zi la un elegant restaurant chilian, apoi la Foam, un mic restaurant cu preparate organice, bune și gustoase. Într-o altă după-amiază am optat pentru o terasă italiană, cu mâncare tipică. În ultima zi am revenit la chinez, închizând ciclul experimentelor culinare.
Anul Nou s-a petrecut pe străzi. Am pornit spre nicăieri și am realizat curând că vom ajunge unde trebuie urmând valul de oameni care toți păreau a avea o țintă precisă: piața de lângă catedrală. Într-adevăr, acolo era o mare de oameni adunați la un concert rock fain, la care lumea fredona ori dansa, într-o atmosferă generală de sărbătoare și bucurie. Sinceră să fiu, eram puțin preocupată: în așa o mulțime se poate întâmpla orice, date fiind ultimele evenimente din lume. Dar poliția era cu noi: numeroase mașini erau parcate în apropierea scenei, două mașini de pompieri și câteva salvări arătau că eram bine supravegheați. M-am mai relaxat. Către ora 00.00 am urcat pe terasa catedralei să vedem artificiile. O ploaie de lumină s-a revărsat asupra portului, iar vasele ancorate au salutat Noul An cu sirenele lor răgușite. Era o premieră pentru noi să auzim deodată atât de multe sirene sunând printre rafale de artificii care veneau de pretutindeni. O mulțime internațională a ovaționat sosirea lui 2017. Să fie într-un ceas bun pentru noi toți și pentru lumea în care trăim!
Târziu, în noapte, am refăcut drumul spre casă, într-un nou început, cu noi speranțe și alungând temerile. La mulți ani, 2017! Fii bun cu noi!
Și viața noastră a continuat între aceleași coordonate de liniște și pace, explorări și descoperiri. Avem două obiective majore: Lush, magazinul de cosmetice, o ispită parfumată și minunată, și magazinul de perle de Mallorca. Epuizăm cercetările și achizițiile, încercând să rezistăm atracției lor magnetice.
Singurul element de oarece stres sunt trotuarele nu prea curate ale orașului. Dacă nu ești atent și te fură peisajul, riști să calci în diferite surprize canine presărate peste tot și abandonate de proprietarii cățeilor de parcă nu ar fi fost datoria lor să le curețe…
Dar să nu ne indispunem. Până la urmă uite ce atenție distributivă am căpătat: admirăm orașul și reușim să evităm și urmele cățeilor.
Pe acoperișul învecinat își fac veacul trei pisici drăgălașe: una neagră, una gri și a treia, roșcată. Plăcerea lor maximă e să stea late la soare, înșirate pe țiglele cenușii ale casei, într-o lene debordantă. Din când în când mai mișcă o lăbuță, mai dau din codițe, fără stres și fără griji.
Și noi ca ele: mai dăm dintr-un picioruș, mai mergem la un chinez să luăm stickere și premii pentru copii, ne mai amuzăm de o combinație italo-spaniolă din care la întrebarea: „Numele dumneavoastră?” pentru o comandă de cafea unii insistă: „Nome, Pavel”, mai să îl convingă pe vânzător că îl cheamă Nome Pavel! La timp s-a salvat de a se auzi strigat în noua combinație. Căci de fapt în spaniolă era „nombre”, nu „nome”. Detalii!
Au trecut ca un vis frumos aceste zile de „dolce far’ niente”. La plecare, gazda nu vine să ia cheia, așa că o lăsăm pe măsuța din sufragerie și închidem ușa după noi. Ba chiar ne da recomandările înainte ca noi să plecăm sau să verifice cum am lăsat apartamentul. Dacă eram niște huligani și plecam cu ușa casei? Dar am făcut o foarte bună primă și ultimă impresie, după toate aparențele.
Un taxi ne duce rapid la aeroport, cu mai bine de două ore înainte de zbor. Avem timp berechet să hoinărim printre magazine și să ne parfumăm cu tot ce ni se pare mai interesant.
Iată-ne în mai puțin de jumătate de oră în minunata Barcelonă!

Advertisements
Published in: on January 5, 2017 at 10:22 pm  Leave a Comment  

The URI to TrackBack this entry is: https://onepieceofmymind.wordpress.com/2017/01/05/barcelona-20162017/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: