prima zi-6 iulie 2011
Dimineata hotarasem sa plecam pe la 7. Ceea ce nu s-a intamplat deloc.Pana ne-am frichinit noi sa mancam,sa impachetam, uite ca se face de 9. Ne extragem in sfarsit din frumosul si nou-renovatul apartament al Sandei. Cat sunt ele de simpatice si vesele, mare placere avem sa ne revedem, fie si odata pe an!
Drumul e atat de frumos incat admiram la nesfarsit verdele dealurilor si jocul de culori al norilor. Frumoasă Transilvania! Oprim la un restaurant aproape de Oradea. Un restaurant roz. Nu eram prea incurajata. Dar ce mancare buna si ce preturi bune! Sa nu iti vina sa crezi! Si un pisic simpatic ce a beneficiat si el de niscaiva bucati din uriasa friptura.
Pe drum Toni are ceva conflicte cu Gipiesa care tot insista ca am depasit limita de viteza(pe autostrada spre Oradea) si ca am deviat de la traseu. Toni incerca sa o convinga ca e fraiera, da ea, nu si nu! Batman, batman!
Iesim din tara printr-o vama cvasi-goala. Imi amintesc ce teroare era acum cativa ani cand asteptam descurajati la control sa vedem ce toane mai au vamesii de data asta. Acum, buletinul si buna ziua!
La unguri satele sunt mai ingrijite si elegante, cu flori frumoase si curti ingrijte. Pe la vreo 6 am intrat in Budapesta si Gipiesa a binevoit sa fie eficienta si ne-a dus drept in fata hotelului. Ce frumusete de hotel! Expo Congress Hotel. Il recomandam oricui. 25 de euro/pers pe noapte, cu un mic dejun ca-n China, de mananci pentru trei zile,curat,frumos, ingrijit, cu sauna si sala de fitness. Nici ca se poate mai bine! Lasam bagajele, facem dus si luam taxiul spre centru. Pana seara tarziu ne-am plimbat pe malul Dunarii, am admirat eleganta strazilor, restaurantele cochete, lumea destinsa si distinsa. Am mers pe podul cu lanturi sa privim vapoarele plutind pe Dunare. Am mancat inghetata, am baut un Chardonnay sa sarbatorim ziua de azi.
Budapesta e plina de viata seara. Un om canta la pahare,cu o abilitate uimitoare, niste barmani tineri fac un adevarat show pregatind bauturi cu flacari si artificii, in ritm de muzici. Lumea se aduna si admira dexteritatea lor. Conspectam cateva magazine. Strada comerciala e animata, tineri si batrani se perinda ,unii mai ciudati,altii simpatici si veseli. Se face tarziu si luam un taxi spre hotel. Noapte buna!
ziua a doua-7 iulie 2011
Ne trezim cu mare greu. Pur si simplu nu pot sa deschid ochii. Trag de mine si mergem la micul dejun. “Mic” ca a dimineata, dar el e foarte bun si bogat in de toate, dupa cum ziceam. Aflam cea mai buna combinatie de tur de oras si plimbare cu vaporul, luam taxiul pana la gara din apropiere si de acolo hop on hop off-ul rosu care ne plimba prin Budapesta, explicandu-ne istoria cladirilor, a monumentelor si a strazilor. Mergem de-a lungul bulevardului Racoczi, numit dupa printul care a condus lupta pentru independenta intre 1703-1711. A fost ucis si cenusa lui se afla in Turcia. Marele spital pe langa care trecem dateaza din sec 18 si aici au fost aduse victimele epidemiei de ciuma din 1711. Cladirile sunt minunat impodobite cu statui si coloane, au fatade superbe si se vede ca dateaza din secolele 18-19. Au un aer maiestuos si dau orasului o atmosfera de metropola. Trecem de nenumarate ori peste podul Elisabeta, pod numit astfel dupa sotia lui Franz Joseph, (Sissi). Cele 5 poduri vechi ale orasului au fost toate bombardate in timpul razboaielor mondiale. Podul Elisabeta a fost reconstruit in stil modern in 1964, iar reconstructia lui a implicat mutarea catedralei cu cativa metri mai incolo. Ea a fost pusa pe roti si impinsa pentru a face loc podului. Podul urmator, podul cu lanturi si lei a fost proiectat de un arhitect scotian, Adam Clerk, adus aici in 1949 de contele Seiczeny. Acest conte vazuse un pod similar in Scotia si l-a dorit la fel in Budapesta. Adam Clerk a si ramas in Ungaria, s-a casatorit aici si s-a stabilit in Budapesta. El a proiectat si tunelul (1857) pe care l-au sapat in cateva luni bune. Oamenii glumesc ca tunelul a fost sapat pentru a impinge podul in el cand ploua. Alaturi de tunel e kilometrul O al orasului de unde se masoara toate drumurile. Telefericul, foarte asemanator cu cel din Lisabona, a fost construit in sec 19 si repus in functie recent, fiind un punct de atractie turistica. Foarte interesant cum, din cand in cand informatiile se opreau si parea ca astia prajesc cartofi drept in urechile noastre! Mai un an, mai juma’ de cartofi prajiti! Cand terminau cartofii ne puneau ceardas si Dansurile ungare ale lui Brahms, alternate cu muzica de Bella Bartock.
La capatul din Buda al podului Elisabeta se afla monumentul episcopului Gellert care a venit din Italia pentru a-i crestina pe maghiari.Paganii insa l-au prins si l-au torturat,l-au bagat intr-un butoi batut in cuie si l-au pravalit in Dunare.cascada de la picioarele statuii simbolizeaza prabusirea si moartea martirului . Nu departe de acest loc sunt izvoare termale,Budapesta fiind singura capitala cu numeroase izvoare termale.Tot Budapesta e al doilea oras din lume care a avut metrou in 1896,dupa Londra si inainte de Paris.
Mergem spre Parlament si acolo coboram sa admiram parcul si florile,monumentul cu flacara vesnica.Ne pozam si cautam stropii de apa de la stropitoarea de flori sa ne racorim.In parculet e statuia lui Kossuth Lajos.
Dupa ce dam o raita in jurul Parlamentului,luam un suc la o cafenea si apoi bus-ul spre vapor.E un vaporas mic si racoros in briza apei.Ne plimba spre insula Margareta ,pe langa malurile incarcate de istorie.Insula Margareta,aproape de podul cu acelasi nume proiectat de Gustave Eiffel are 2,5km lungime si este acum un loc de recreere si concerte.Legenda spune ca Sigismund a promis ca daca va invinge in lupta impotriva turcilor o va sacrifica pe fiica sa Margareta.A invins,dar nu si-a sacrificat fiica ci doar a trimis-o pe insula ca maicuta.Insa nu i-a fost dat sa traiasca prea mult:la 28 de ani a murit de TBC.
Numele Budapesta vine de la Buda,numele fratelui lui Attila si Pesta care inseamna cuptor in limba veche.
Pe colina de pe malul Dunarii se afla Palatul regal construit in sec 13 si reconstruit de nenumarate ori.Elisabeta a construit doua aripi noi. Turcii l-au transformat in depozit de munitii si din cauza asta a sarit in aer de 2 ori:odata lovit de traznet,alta data de la un atac inamic.
Ghidul ne povesteste istoria Ungariei si ,la momentul Trianon ,ne spune cum a pierdut Ungaria Transilvania,care a fost data Romaniei! Tare ne bucuram de acest paragraf! Parlamentul.o alta cladire simbol pentru Budapesta,a fost construit in stil Neo-gotic si acum functioneaza ca un parlament unicameral. Strada pe care se ajunge la el este strada Academiei,cu institutii de cultura si odinioara sediul PCUngar. Strada a fost construita cu pietrele scoase din construirea tunelului.
Urcam spre bastionul Pescarilor,o cladire ornamentala destinata sa infrumuseteze Catedrala Sfintul Mathias.El a fost construit in 1901 , in timp ce Catedrala a fost ridicata de Mathias(adica Matei Corvinul) in sec.!3.Aici au fost oficiate cele doua casatorii ale lui si a fost locul de incoronare al celorlalti regi ai Ungariei. Biserica e fost dedicata Sfintei fecioare.E o constructie foarte frumoasa,cu acoperisul din tigla colorata care creaza in efect deosebit in combinatie cu cenusiul pietrei zidurilor.Complexul este splendid.Mergem sus pe metereze,admiram Dunarea,ascultam ceardasurile care razbat de la terasele din tunelele zidurilor.Turisti,lume peste lume,toti vorbind toate limbile pamantului. E cald…Sunt 38 de grade la umbra.Ne fierb creierii,cum s-ar zice. Dar nu ne lasam.
Mai mergem odata la Statuia Libertatii care vegheaza orasul de sus.Facem poze ale panoramei Budapestei,ne uitam la numeroasele chioscuri cu suveniruri si mancam niste corcoduse din pomul de langa chioscuri.Le-am dat idei si altora care acum culeg si ei!
Reveniti in Pesta mergem pana la capatul traseului turistic.In fata hotelului Intercontinental se afla piata Flanklin Roosevelt cu o superba cladire in stil secesionist.Trecem pe langa Academia de muzica infiintata de Francz List,pe langa fostul sediu nazist,astazi muzeu al razboiului,pe langa impresionanta Bazilica Sf.Stefan,construita intre 51 si 1905.Cupola s-a prabusit de 2 ori din cauza proiectului gresit!
Piata eroilor e f frumoasa,cu statuia arhanghelului Gabriel si inconjurata de cladiri cu o arhitectura deosebit de frumoasa.
Deja suntem obositi gramada.Luam ceva fructe si ne indreptam spre hotel. Taximetristul e prietenos si Toni leaga o conversatie multi-lingvistica care pare sa ii amuze. Hotelul,patria noastra! cadem lati.Nu insa ca Toni sa mearga la fitness .Dar eu una,nu mai puteam sa ma gandesc macar la vreo miscare de vreun fel.
Somn bun!
Ziua a treia-8 iulie 2011
In sfarsit ne trezim odihniti! E soare si frumos.Mancam in tihna,impachetam, aruncam o ultima privire hotelului si Budapestei si ne indreptam spre Praga.Drumul trece prin sate frumoae si, mai ales,prin paduri de brazi,mesteceni si salcami. Povestim cate in luna si in stele si,ca Feţii-frumosi din poveste ,ajungem pe la 5 in Praga.Mai avem ceva conflicte cu Gipiesa si reusim sa gasim hotelul nostru Albion.Arata decent,e intr-o zona linistita si verde.Nu se compara insa cu Expo Hotel.Dar ia sa nu ne mai nemultumim atata! E curat,e spatios,micul dejun e foarte bun si “all you can eat”,asa ca e ok. Nu are wireless in camera,ce-i drept.Dar e si mult mai ieftin ca cel din Budapesta (circa 17 euro pe noapte).
Desfacem bagajele, facem un duş, ne mai tragem sufletul putin si plecam spre centru.Oprim la un restaurant in apropiere.Foarte frumos,stil rustic.Iar mancarea foarte buna si nu scumpa.Mai o bere,mai o friptura,iata+ne gata de aventura spre inima orasului.Nu am ajuns greu.Am parcat din cateva incercari,caci nu scriau decat in ceheste si nu pricepeam nimic! Intrebam si aflam ca pe dungile albastre nu ai voie sa parchezi decat daca esti localnic.Dar gasim loc cu alb si ne parcam .Ne plimbam pe strazile pline de lume eleganta,asteptam sa apara sfintii la ceasul din piata centrala,ne pozam,mai luam o inghetata si ne bucuram de frumusetea metropolei.Intram in toate magazinele pline de sute de obiecte de toate felurile. E ca la Venetia.Uneori am cate un flash-back si am impresia ca sunt pe strazile venetiene.Lume de toate felurile si vorbind in toate limbile. Iesim spre podul carol,luminat a giorno, plin de turisti care se pozeaza care mai de care.In departare apa Vltavei sclipeste in luminile felinarelor si ale restaurantelor. Deasupra cupolei unei cladiri zboara cateva zeci de porumbei ,luminati de reflectoare ,creind un efect straniu cu aripile luminoase falfaind ca intr-o zbatere supranaturala.
Ne plimbam agale spre parcare si ,pe la 11 pornim spre casa.Dar ce aventura! Biata Gipiesa era foarte suparata pe noi si ne tot moraliza ca deviem de la traseu.Dar ea nu vedea ca astia sapasera drumul peste tot si toate sensurile erau deviate.Ne-am invartit ca bezmeticii,am ocolit toata Praga si ,intr-un sfarsit, am reusit sa gasim drumul spre hotel.Pfui! Ma trecusera toate spoimele ca nu reusim .Nuş ce tot au facut de au deviat toate drumurile Sapaturi peste tot.In final, iata-ne din nou la Albionul nostru.Jbang! Cadem ca soldatii la datorie!
Ziua a patra-9 iulie,2011
Trezirea,masa si valea! Dar evident ,nu cu masina noastra.Luam autobuzul 7 si ajungem la metrou.Luam un abonament de trei zile pe toate mijloacele de transport si mergem cu metroul in centru, la Hrad.Am urcat in cetate pana in capatul drumului pe langa zidul inconjurator.Sus se vede frumos orasul ,la umbra unui nuc urias.Intram pe langa soldatii de garda,cu siguranta fierti pe caldura asta si imbracati,incliftati bietii de ei! Ne luam un bilet complet cu toate obiectivele de vazut in Hrad,si incepem cu catedrala Sfantul Vit.Constructia ei,inceputa in secolul 13,a fost finalizata abia in secolul 20,in anii 60.E splendida,cu numeroase capele si cu o orga frumos decorata.Admiram altarul si un monument in argint dedicat unui general ulterior sanctificat:Sf.John de Napomuck,sec.14. In exterior catedrala are o dantelarie de turnuri si gargoyls,mozaicuri si fantani in jurul ei. Dupa catedrala mergem la Castel.Designul lui medieval e sobru si neornamentat.Are sali maiestuoase,turnuri si creneluri,mobilier vechi cu ornamente metalice.Device-urile de la usile masive sunt deosebite,cu figurine diferite la fiecare din ele.Sala bijuteriilor coroanei este foarte interesanta,cu tablouri ale regilor Cehi.In muzeul istoriei nationale urmarim toate etapele luptelor pentru putere,succesiunea regilor care au domnit si peste Boemia si Ungaria.Ma cam pierd ei pe mine aici,caci nu stiu chiatr multe despre istoria cehilo.Interesanta e Bula Siciliana care da permanenta regilor in succesiunea la tron. Vedem bijuteriile diferitilor regi si regine,imbracamintea lor si un film interesant despre momentele contruirii castelului,cu motivele pentru care au fost construite gradinile,turnurile si crenelurile,sala de intrunire, aripa cu pauni si cea de vanatoare. Dupa ce terminam de vizitat castelul stam pe banci in curtea interioara privind cerul cu nori pufosi si calatori.Dar ia la drum! Intram in basilica regilor,datand din sec.13 ,austera si ea dar frumos impodobita cu scene pictate in capela de la iesire.Ultima oprire e la galeria de pictura.Minunata,cu tablouri deosebit de frumoase.Toate de pictori cehi,necunoscuti pentru mine,dar urmand linia curentelor respective in pictura universala.(voi reveni cu detalii :))
Deja obositi iesim din Hrad.Fatada palatului e splendida,cu poarta metalica aurita cu simbolurile regale.Coboram dealul si gasim un restaurant “Bonaparte” si hotaram sa mancam acolo.Foarte buna alegere.Mancare buna ,servicii rapide.Ne indreptam spre podul Carol.De sus,de la Hrad il vedeam forfotind de lume.Un zepelin pluteste alene spre mal.Ce frumos si mare e! Tot uitandu-ma la el ,cat p-aci sa scap aparatul de fotografiat! Asta mai lipsea! Admiram tot felul de artefacte pe pod: bratari de piele si de nepiele,tablouri si portrete la minut,cercei de toate neamurile.Si lume pestrita ,tatuata ,hipiota,etc.Intram in zona Venceslas si ne invartim pe stradute in cautarea unei cafenele pitoresti.O gasim.Dar ce ciudati pe acolo! Tatuati la culme,cu cercei uiriasi ,ca niste cercuri pe lobul urechii ce era decupata in interiorul lor.Erau vreo trei tipi,foarte bucurosi de viata lor.Al treilea era cel mai bucuros:in spate avea un cosulet cu un bebelus ,in timp ce pe langa el o fetita mica,blonda,cu ochi mirati si trasaturi de printesa parea sa descopere lumea din jur cu neincredere.Te cred si eu…Cand tatal tau e un individ bine trecut de prima tinerete,imbracat cu pantaloni pestriti si largi,cu o palarie neagra cu volane si cu o bluza kaki cu zeci de buzunare ce pareau toate pline-eventual cu toata averea familiei-ai putea sa te intrebi in mintisoara de copil de trei-patru ani:oare care lume e cea normala?! De faptul ca orice bucatica vizibila a corpului acestui om era tatuata fara mila,iar in urechi avea nenumarati cercei mai mult sau mai putin atarnatori.Mda…parca te poti pune cu gustul omului?!
Ne bem cafelele si sucurile si parasim aceste personaje,lasandu-le in lumea lor.Ne mai foim o tura prin magazine si refacem drumul cu tramvaiul si autobuzul spre hotel. Descoperim niste corcodusi pe marginea soselei si culegem cateva fructe dulci-acrisoare. Revenirea la hotel e o binefacere.Ne culcam devreme,rapusi de oboseala.Toata noaptea a tunat si a fulgerat fara oprire!
ziua a cincea-10 iulie 2011
Evident ca la 7 eram treji.Dar nu ne grabim.Pe la 9 abia coboram la masa si hotaram programul zilei.Dimineata era senina si calduta de ziceai ca nu plouase nici un moment. Pornim agale spre autobuz,ajungem odata cu el in statie si apoi luam metroul spre centru.Ne cam balbaim o runda dar ajungem la Hrad,nu inainte ca eu sa ochesc un afis cu Billy Boy,care mai zicea si ceva in ceha,dar care era refrenul taberei asa ca merita pozat.Urcam spre Hrad pe la Palatul regal,ne pozam cu unul din soldatii de garda si purcedem la vizitarea muzeului de pictura.Aici au si pictori straini: Quadri cu un splendid basorelief( Adoratia Magilor), Hans von Aachen (1551-16150- imparatul Matthias,rege al Boemiei. Extrem de interesant mi s-a parut portretul triplu facut de Paulus Roy. Din puncte diferite se vedeau intai doua portrete si din alt unghi se vedea al treilea :Ferdinand I, Maximillian II, Rudolf II. Ce efect deosebit! Mi-au placut cele doua peisaje de Peter Stevers ,unul cu moara de apa si celalat cu rau. Un detaliu si un joc de lumina foarte reusite. Unul din tablourile renumite e Alegoria razboiului Otoman,dedicat victoriei din 1590,pictat de olandezul Spranger si expusa publicului prima data in 1997. Au si un Holbein,cateva tablouri de Cranach,o Buna Vestire de Rubens, Tizian( Madona cu pruncul, Femeie pieptanandu-se),Tintoretto(Isus si femeia adultera,Biciuirea lui Isus,Ecce Homo si Adoratia pastorilor).Multe scene biblice,istorice si mitologice ca teme ale tablourilor.
Mergem la turnul de pulbere ,un mic muzeu al uniformelor militare de-a lungul istoriei Cehiei.Figurine de ceara poarta uniformele diverse ca si culoare si model,dupa functia soldatilor care le purtau si dupa locul unde luptau ei.
Un punct de atractie a fost Zlatka Ulica,ulita de aur.Casele mici,apartinand celor care slujeau la palat au devenit treptat locuinte ale diversilor mestesugari ,artisti,lucratori si negutatori din cetate.si ulterior din orasul Praga.Casa prezicatoarei, vaduva unui farmacist care in fiecare zi spera sa isi vada fiul venind din razboi si il astepta cu masa pregatita si patul facut. Prezicerile ei despre sfarsitul razboiului a facut ca nazistii sa o tortureze si sa o ucida. Casa croitoresei, casa vanzatorului de ierburi tamaduitoare ( si nu de alt fel,of course!),casa fierarului,a gardianului,a fermierului,fiecare cu specificul ei,colorate vesel dar mici ,mici,ca niste casute de papusi.Si cand te gandesti ca acolo traiau oameni si cine stie daca li se parea ca sunt inghesiuti sau nu…? Una din casele vesele era cea a unui mare amator de filme si fotografii,Kafka numit si el,fara legatura neaparata cu Franz Kafka,si care aduna in casa lui prieteni si lume pasionata de filme ale vremii sau documentare.Sotia sa pregatea de mancare pentru musafiri si el proiecta pe perete filmele,ajungand sa fie cel mai mare cunoscator in acest domeniu.Tot el a identificat documente ale vremii ,ajutand pe istorici sa reconstituie multe detalii din poze ale perioadei de dupa razboi. Evident casa unde Kafka a petrecut un an e cea mai mare atractie a locului. E plina de editii diferite ale cartilor sale. Iti inspira ceva din atmosfera pe care el a creat-o in multe din scrierile lui.
Multe din casute sunt acum magazine cochete de jucarii,obiecte de ceramica,de sticla, cuverturi si hainute de copii. Straduta ingusta cu case colorate viu are un aer cu totul aparte,vesel prin colorit si trist prin faptul ca erau atat de modeste incat te intrebi cum puteau sa traiasca intr-un spatiu ca o cutie de chibrituri?
Dupa Zlatka Ulica intram in Palatul Rosemberg. La intrare se afla capela si apoi cateva camere cu mobilier Biederman,stil rococco,cu obiecte frumos realizate ,de la candelabre imitand cariatidele,pana la servicii valoroase de cafea,un secretaire din lemn pretios,lucrat cu migala in stil neo-baroc(1830). Dar doamna de la intrare ne spune ca nu avem voie sa facem poze,dupa cum nu am avut nici la galeria de arta.
Asta este!
Coboram din Hrad spre oras.Ne tocmim unde sa mancam.Pana la urma mergem tot la Bonaparte.Dar supa e sarata si chelnerita ne aduce alta.Serviciile sunt lente,abia se misca tipele. Poate ca din cauza ca e duminica.In concluzie,data viitoare in alta parte.
Ne grabim sa ajungem la vapor.La patru si jumatate pleaca de la cheiul Vltavei. Il prindem.Boat-trip in Praga=rip off. Nu se compara cu cel din Budapesta unde am avut explicatii pentru fiecare loc pe langa care am trecut.Plus ca cel putin trei sferturi de ora a stat sa treaca nu stiu ce baraj. Dar decidem sa ne bucuram de peisaj,admiram lebedele gratioase de pe malul apei,podurile,cladirile frumoase,restaurantele elegante si celelalte vapoare cu care ne intalnim.Niste raţe caraghioase se balaceau la mal.Erau maro cu picioare de un rosu intens.Simpatice. Vaporul trage la chei si mergem prin cartierul evreiesc.Constructii luxoase,splendid ornamentate,un cartier extrem de elegant, acum cu magazine de renume ,scumpe si cu vitrine elegante,cu preturi pe masura. In zona aceasta sunt nu mai putin de sapte sinagogi.
Urmand cursul drumului ajungem in piata Venceslav unde ceasul tocmai batea ora exacta. Hoinarim pe strazi pline de magazine,ne asezam la o terasa sa mancam o pizza,ne mai luam cate un fleac si drumul ne duce pe strada catre muzeul national.Pare un Champs Elyzee, cu tot felul de hoteluri luxoase,restaurante de toate felurile.O negresa voinicuta,imbracata foarte colorat incepe sa danseze un dans ritual ,impreuna cu un negru,pe muzica de la un laptop.Un tip ii filma,probabil pentru scopuri profesionale.Dar dansul avea ceva salbatic in el, ca cel din filmul nostru din tabara,despre Uganda.Femeia isi contorsiona trupul cu o gratie si mobilitate incredibile. Foarte fain!
Intr-o vitrina a unui salon de masaj Thai un tip si o tipa stateau linistiti cu picioarele intr-o apa plina de pestisori care le curatau picioarele.Cu grija si migala pestisorii ciuguleau particulele piele moarta de pe talpi si din jurul degetelor.Foarte amuzant! In fine,mai cumparam una sau alta ,mai stam pe cate o banca si admiram viata strazii.
In final decidem ca am epuizat toate resursele de energie pe ziua de azi si gasim metroul si tramvaiul spre casa. Pe holul hotelului ne oprim sa facem un masaj pe scaunele-minune. Toni le-a descoperit astazi dimineata si planul era deja facut:cum ajungem cum punem fise sa ne faca masaj.Mama,ce fain.Si asa masati, ulterior improspatati,incheiem o noua zi ,in tunete si fulgere asurzitoare.Bine macar ca are bunul simt sa ploua cat dormim.
Ziua a sasea-11 iulie 2011
Planul pe azi e gata facut :mergem la funicular si al casa lui Kafka apoi cartierul evreiesc si o sinagoga.Pe urma liber la cumparaturi.
Zis si facut!
Luam autobuzul si tramvaiul si oprim la funicular.ajungem la el printr-un parc plin de flori si cu niste statui pe scari,ca niste soldati aliniati.funicularul ne asteapta .sus e un parc splendid cu trandafiri cat vezi cu ochii,cu arcade de flori cataratoare.Ne plimbam pe alei si mergem la turnul Petrin ,construit in 1891.Urcam cu liftul in varf si pozam panorama minunata a orasului.O clipa am avut un flash-back de la turnul Eiffel,doar ca e pe lumina acum si vedem cum soarele se reflecta in apele Vltavei.
Un personaj ciudat imbracat ca Friar Tuck din Robin Hood insista sa mature coridorul ingust de pe platforma turnului,printre picioarele turistilor .Apoi spala in felul lui cu un mop beteag.O fi avand si el bietul ceva probleme si i-au dat de lucru sa se simta util societatii.Il lasam spaland constiincios si inutil coridorul si coboram la un suc si o prajitura la cafeneaua de la picioarele turnului. Dupa care luam telefericul inapoi si mergem pe jos catre casa memorial Kafka.Admiram frumusetea cladirilor,fiecare atit de diferita si unica prin ornamentele ei! Doamne ,ce oras superb! Nu te saturi sa te incanti de farmecul lui!
Muzeul Kafka ma proiecteaza intr-o lume sumbra cu intrebari si dileme existentialiste,cu complexe Oedipiene si cautari ale unei identitati cvasi-pierdute intr-o lume tensionata de conflicte.Zionism ,iudaism,negare,identificare,revenire la radacini pierdute.Kafka a fost pana la capat un om cautandu-se pe sine si pe ai sai,fara a reusi sa isi atinga visul .Tema recurenta a conflictului cu tatal sau tiranic ,imposibilitatea de a-si gasi locul intr-o societate,neputinta de a accepta sa se casatoreasca cu vreuna din cele patru femei pe care le-a iubit sau de care s-a lasat iubit, toate s-au reflectat in opera sa pe care a lasat cu limba de moarte sa fie distrusa.Dar bunul sau prieten Max Brot si-a incalcat promisiunea , spre sansa literaturii universale a carui mare castigator ,fara voia sau stiinta sa, a devenit Franz Kafka. A murit la 41 de ani de TBC, vegheat de ultima din iubirile sale ,Dora Diamant. Am iesit dim muzeu impreuna cu kafka.Imi devenise prieten si incercasem sa ii inteleg cautarile,Fusesem in tunelul timpului,un martor modest al unor franturi din viata lui.Am avut aceeasi stare cand am vizitat casa lui Ibsen, la Oslo.Un sentiment foarte special…
Dar prezentul ma absoarbe rapid. Intru intr-o librarie si cumpar niste carti ,dupa care coboram alene pe Podul Carol,in furnicarul de oameni,printre standuri multicolore . alegem sa mancam la un restaurant grecesc! Buna decizie!
O inghetata spre ceasul din catedrala si asteptam ora fixa sa mai vedem odata cum se perinda figurinele la geamul turnului. Vizitam Catedrala Sf.Nicolaie care dateaza din 1273 dar care a fost completata in 1735 de arhitectul praghez Kilian Dienzenhofer. Cu candelabrul in forma de coroana ,cu orga splendid decorata si cu scene biblice din viata sf.Nicolaie deasupra altarului si pe cupola,catedrala in stil neo-baroc este astazi un lacas al bisericii hussite,religia adoptata in Cehia,dupa modelul luteran reformat. Din nou in cartierul evreiesc, incercam sa gasim o sinagoga.Spre surpriza noastra trebuie sa luam bilet sis a vizitam toate cele 7 sinagogi din zona si cimitirele si muzeele lor. Cam greu sa faci asta in jumatatea de ora ramasa pana la inchidere. Uf! Tare mi-ar fi placut sa fac acest tur. Next time. Ne lansam intr-un shopping spree pe bulevardul central si conspectam fiecare magazin cu simt de raspundere. Intr-un final,cu sacosele destul de pline purcedem spre casa.Un masaj in hol,la scaunele magice,un dus relaxant si ziua s-a incheiat cu succes. Si noaptea asta nici nu ploua!
ziua a saptea-12 iulie 2011
Nici nu ne-am trezit bine si am si aterizat pe scaunele pentru masaj! Ne-am invatat cu binele,ce mai! La urma urmei hotelul a fost chiar fain:curat luna,prosoape si asternuturi schimbate zilnic,mic dejun bogat.Super! Doar ca noi veneam de la luxosul hotel din Budapesta si eram supra setati .dar daca as reveni in ambele capitale as alege aceleasi hoteluri.
Facem o ultima escala la un mol imens si plin de lucruri faine. Pe ele! Dupa mici bâlbâieli in căutarea lui Toni si a masinii ne asternem la drum. Povestim si raspovestim ca la Canterbury Tales până ajungem in Slovacia.La 20 de km de granita oprim la Motel M.Ce kafkian suna! Dar ce mancare buna ne-au dat acei oameni! Supă de supă,nu ca cea de tablă de la Bonaparte cand era ocna de sărată (singura “calitate”).Totul gustos si proaspat.Ca sa nu ma vorbim ce repede ne-a servit si cat de necostisitor era. De retinut acest loc de nota 10!
Pe la 10 seara suntem in Oradea.Ne cazam la Pensiunea Avalon, pe care o gasim dupa niscaiva ture prin oras. Foarte frumoasa,curata ,eleganta si cocheta! Si 35 de euro camera de trei paturi si cu tot ce-i trebuie. Mai greu cu caldura,dar supravietuim. Fain!
Bun venit in tara!
Jurnal de calatorie 